Activitatea muzeului in perioada pandemiei Covid-19

ZIUA INTERNAȚIONALĂ A PĂSĂRILOR – UN MOFT SAU O NECESITATE? -

Adrian Mestecăneanu

 

Deși majoritatea dintre noi știm că 1 aprilie este sinonimă cu Ziua Păcălelilor, miercuri, prima zi a acestei luni, a reprezentat și Ziua Păsărilor. De peste un deceniu, aceasta a fost sărbătorită în fiecare an la Muzeul Județean Argeș, însă, din păcate, de această dată, din cauza crizei sanitare provocată de COVID‒19, probleme stringente, legate de sănătatea oamenilor, au ajuns în prim-plan și Ziua Păsărilor a trecut neobservată pentru majoritatea dintre noi.

La manifestare au participat, de-a lungul timpului, serii de elevi de la colegiile Armand Călinescu și C. D. Nenițescu din Pitești, care au efectuat, împreună cu profesorii îndrumători, sub coordonarea specialiștilor Muzeului, ieșiri pe malul Lacului de acumulare Pitești, în Parcul Trivale sau în alte spații verzi din oraș, ori au asistat, în propriile clase sau în Amfiteatrul din Corpul B, la diverse proiecții cu conținut tematic. Le-au fost prezentate informații esențiale despre migrația păsărilor și pericolele pe care acestea le înfruntă în lungile lor călătorii dinspre locurile de cuibărire către cele de iernare, și invers, despre multitudinea de specii prezente în ţara noastră pe tot parcursul anului, și, de asemenea, despre nevoia lor imperioasă de protecție, accentuându-se faptul că oricine este în măsură să facă acest lucru, chiar şi prin acţiuni simple, de genul aruncării pungilor de plastic la coşul de gunoi, instalării cuiburilor artificiale, primăvara, sau de hrănitori, pe timpul iernii. „Miracolul migraţiei păsărilor”, „Rândunica”, „Rața cu cap alb”, „Delta Dunării, paradisul aproape pierdut”, „Conservarea acvilei țipătoare mici în România”, „Şoimul dunărean revine în forţă” și alte filme documentare, oferite cu generozitate de Societatea Ornitologică Română și de Grupul “Milvus”, au fost vizionate în interior, în timp ce, în exterior, pe teren, copiii au învățat să folosească ghidul de identificare a păsărilor, pentru a recunoaște câteva dintre speciile comune, precum rața mare, lișița, pescărușul râzător, guguștiucul, cioara de semănătură, stăncuța, mierla, pițigoiul mare, cinteza etc., dar și specii rare și ocrotite, cum ar fi: cormoranul mic, egreta mare, pescărașul albastru, dintre speciile de baltă, ori ghionoaia sură sau ciocănitoarea de stejar, dintre speciile de pădure. Cu această ocazie, de un mare interes s-a bucurat privitul prin binoclu și, mai ales, prin lunetă. Elevii au fost surprinși să constate că multe păsări trăiesc și în preajma noastră, adaptându-se la viaţa în sate și orașe, de la binecunoscutele vrăbii de casă până la pescărușul cu picioare galbene, specie apărută în Pitești după amenajarea lacurilor de acumulare de pe râul Argeș, din anii ’70 și ’80 ai secolului trecut. Ei au aflat că așa zisele vrăbii sunt, de fapt, vrăbii de casă, vrăbii de pădure sau cinteze, pițigoiul poate fi pițigoi mare, pițigoi albastru sau alte specii înrudite, pescărușul, care zboară pe deasupra blocurilor și se hrănește adesea cu gunoaie de la tomberon, nu este albatrosul, o pasăre oceanică, lișița, neagră, cu o pată albă pe frunte, nu este o rață, ci un fel de cocor cu picioare scurte, iar corcodelul mic, cafeniu și pufos, nu este puiul elegantei lebede de vară.

 

foto 1

Observații ornitologice în Parcul Trivale.

Totodată, a fost subliniată importanța conservării habitatelor și, de aceea, au fost evidenţiate câteva aspecte, precum diversitatea mediilor de viață și efectele activității omului asupra păsărilor și a naturii, în ansamblu. În acest sens, a fost observată, la fața locului, influența pe care o au asupra păsărilor poluarea cu pet- uri, colmatarea lacurilor de acumulare și incendierea stufului, ori tăierea zăvoaielor de arini și defrișarea ilegală a pădurilor.

Din partea Societății Ornitologice Române, primul ONG de protecţia mediului înfiinţat la noi după anul 1990, a participat, în mod obișnuit, coordonatorul Sucursalei Pitești, prof. univ. dr. Radu Gava, care a vorbit despre minunata lume a înaripatelor, importanța lor în ecosistemele din care fac parte, inteligența și comportamentele remarcabile ale unor specii, precum și despre impactul antropic exercitat asupra lor.

Ziua Internaţională a Păsărilor nu este o manifestare recentă, ci este una dintre cele mai vechi sărbători din calendarul mediului. Cu originea în 1906 şi bazându-se pe Convenţia internaţională pentru apărarea păsărilor utile în agricultură, adoptată la Paris şi intrată în vigoare la data de 1 aprilie, acelaşi an, ea a fost preluată de UNESCO, în cadrul programului „Omul şi biosfera”, de atunci fiind celebrată anual, la nivel mondial (https://www.agerpres.ro/). În România, a fost marcată întâia oară în perioada interbelică, în școli și licee, atunci când,


îndrumaţi de profesorii de științele naturii, elevii amplasau cuiburi artificiale pentru păsărele şi se bucurau de frumuseţea naturii. După cel de-al Doilea Război Mondial, sărbătoarea a trecut în uitare, fiind readusă în actualitate abia în martie 1994, după ce Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei, în urma solicitării Societăţii Ornitologice Române, şi-a dat acordul pentru organizarea sa în şcoli, la 1 aprilie, în fiecare an (https://www.sor.ro/).

 

foto 2Observații ornitologice pe malul Lacului de acumulare Pitești.

În ultimele două sute de ani, odată cu trecerea la „revoluţia industrială”, prin care munca manuală a fost înlocuită cu munca realizată de maşini, omul, „specia supremă”, în dorinţa sa de a-şi creşte nivelul de trai, şi-a pus amprenta din ce în ce mai grav asupra naturii, în special prin poluare şi restrângerea suprafeţelor împădurite. Era încurajată „îmblânzirea naturii”, iar cei care tăiau pădurea erau îndreptăţiţi să devină stăpânii terenurilor respective. Deşi, la noi, trecerea la această etapă a avut loc mai târziu – abia după Unirea Principatelor, din 1859 – efectele au fost aceleaşi ca în ţările avansate. Suprafaţa împădurită s-a restrâns de la cca. 70% la 26% şi, astfel, din întinsele păduri de odinioară ale Vlăsiei, Crasnei, Cosminului, Teleormanului etc. n-au mai rămas decât trupuri mărunte (Balabasciuc, 1997). De asemenea, numeroase bălţi şi mlaştini au fost asanate (Oprea, 2012), culminând cu Marea Baltă a Brăilei şi îndiguirea cursului Dunării (Buzea, 2011), totul în vederea


extinderii suprafeţei arabile şi a practicării agriculturii intensive, mecanizate. Vegetaţia şi fauna au suferit pierderi masive, păsările fiind printre cele mai afectate. Vânătoarea ilegală, sau chiar permisă de lege, a condus, şi ea, în bună măsură, la declinul speciilor din ţara noastră, trebuind amintită, în acest sens, Legea nr. 231/1947 pentru organizarea economiei vânatului, care dădea dreptul vânătorilor de a recolta, în tot cursul anului, toate păsările răpitoare care nu erau supuse unui regim de ocrotire (excepţie făcând, deci, vulturii hoitari, zăganii, acvilele de munte, cucuvelele, ciufii, ciuhurezii şi strigile). Specii, astăzi rare şi protejate, precum cocoşul de mesteacăn, dropia, spurcaciul, cocorii, pelicanii, egretele etc., erau permise la vânat, iar, încă din 1880 şi până în 1979, era încuviinţată folosirea otrăvurilor pentru combaterea răpitoarelor cu păr, fapt ce a contribuit decisiv la decimarea populaţiilor de vulturi (Geacu, 2009, https://lege5.ro/). Pe de altă parte, utilizarea chimicalelor în agricultură, ca, de exemplu, a pesticidelor organoclorurate, a dus la diminuarea populaţiilor de păsări răpitoare şi insectivore (Munteanu, 2005).

Din cele peste 10.000 de specii de păsări care trăiesc în lume, 12% sunt în pericol să dispară în următorul secol, iar, în vederea stopării acestei tendinţe, şi în ţara noastră au fost implementate o serie de acte normative, ca: Legea 13 din 1993 prin care România ratifică Convenţia de la Berna, Directiva Europeană 79/409/EEC, devenită, între timp, Directiva 2009/147/CE, Legea 13 din 1998 prin care România a ratificat Convenţia de la Bonn, Legea 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, Legea fondului cinegetic etc. (Munteanu, 2005). Trebuie spus că, din cele 385 de specii prezente în România la nivelul anului 2000, numai 102 apăreau în mod regulat; 136 figurau în Anexa I a Directivei Păsări, având un statut maxim de protecţie, 162 de specii migratoare erau incluse în Anexa II a Convenţiei de la Berna, iar 132 erau în Anexa II a Convenţiei de la Bonn, fiind, de asemenea, protejate (Papp & Fântână, 2008), în vreme ce, după Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic 407/2006, actualizată, pentru 38 de specii este permisă vânătoarea, restul fiind exceptate (http://agvps.ro/).

Păsările sunt indicatori ecologici ai sănătăţii ecosistemelor, iar, pentru protecţia lor, a fost creată, la nivel european, o reţea de arii protejate, numită Natura 2000, care cuprinde un număr reprezentativ de specii sălbatice şi habitate naturale de interes comunitar, în intenţia nu doar de a proteja natura, ci şi pentru a menţine aceste bogăţii naturale pe termen lung, pentru a asigura resursele necesare dezvoltării socio-economice (https://natura2000.ro/). Între acestea se numără şi ROSPA0062 – Lacurile de acumulare de pe Argeş (Zigoneni, Vâlcele, Budeasa, Bascov, Piteşti şi Goleşti), unde, de-a lungul anilor, au fost numărate peste 200 de specii, multe protejate (Conete, 2011, Mestecăneanu & Gava, 2016).

În altă ordine de idei, încă din școală se învață ce reprezintă un lanţ trofic, în care fiecare organism depinde, pentru a se hrăni, de membrul anterior al legăturii, ceea ce înseamnă absenţa unei verigi duce la dereglarea relaţiilor de hrănire dintre toate organismele luate în considerare. De asemenea, se învață despre


„circuitul materiei și al fluxului de energie în ecosistem”, adică despre circuitul elementelor chimice necesare vieţuitoarelor, care se transferă, de la nivel anorganic, la animale, de regulă prin intermediul plantelor, şi care revin, apoi, în ecosistem, tot sub formă de substanţe anorganice, prin mijlocirea descompunătorilor. De asemenea, profesorii le predau despre funcţia de autocontrol şi de stabilitate a ecosistemului, prin care se înțelege că între populaţiile biocenozei este menţinută o stare de echilibru cu ajutorul reţelelor trofice, de unde rezultă că ecosistemele cu un număr redus de specii au o stabilitate scăzută, aici dezechilibrele putând fi mult mai intense. Speciile invazive sunt un alt subiect de discuție, organismele introduse de om, în mod voit sau nu, în alte habitate decât cele originale ajungând dea peste cap relațiile stabilite în cursul evoluției între speciile proprii acelor locuri, cu consecințe economice și sociale neprevăzute. Pe de altă parte, climatologii apelează adesea la termenul de “efect de seră”, cu referire la gazele poluante din atmosferă, care contribuie la creșterea temperaturii globale, cu repercusiuni majore asupra vieţii de pe Pământ. Schimbările climatice constituie una dintre cele mai mari ameninţări asupra mediului, cadrului social şi economic şi este foarte probabil ca, în mare parte, încălzirea să poată fi pusă pe seama emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din activităţi umane (https://www.eea.europa.eu/). Chiar dacă toate aceste noţiuni, expuse, de altfel, pe larg, în cadrul expoziției de bază, în curs de reorganizare, a Secției de Științele Naturii a Muzeului Județean Argeș, sunt mai mult sau mai puţin cunoscute de publicul larg, acesta, ca şi factorii de decizie, trebuie să conştientizeze pe deplin natura, în ansamblu, este, așadar, un sistem imens în care orice acţiune necugetată a omului se poate întoarce împotriva sa și să acționeze în consecință, în mod responsabil.

În concluzie, Ziua Păsărilor, la peste 100 de ani de la înființare, este, poate, mai de actualitate ca oricând, având menirea principală de a atrage atenția asupra nevoilor acestor ființe care ne-au fermecat întotdeauna cu cântecul și frumusețea lor. Alături de alte evenimente de acest fel, precum Ziua Mondială a Păsărilor Migratoare, Ziua Internațională a Vrăbiilor, Ziua Păsărilor și a Arborilor, Ziua Mondială a Animalelor, Ziua Mondială a Mediului, Ziua Mondială a Apei, Ziua Pământului ș.a., ea nu reprezintă decât un motiv de a readuce în față protecţia naturii care, în definitiv, nu înseamnă altceva decât protecţia omenirii. Dacă nu ne trezim, suntem pe cale producem un genocid ecologic, deşi, în ultimă instanță, dispariţia speciei umane nu poate fi neapărat sinonimă cu dispariţia vieţii de pe Pământ, așa cum ne-au demonstrat-o dinozaurii, specii care dominau lumea animală în urmă cu milioane de ani şi care n-au supravieţuit extincţiei de la sfârşitul Cretacicului!


Bibliografie

Balabasciuc C., 1997. De la Codrii Vlăsiei la Legea 18. Bucovina Forestieră.

5(1-2): 33-35.

Buzea E., 2011. Flooded areas and their importance in maintaining biodiversity. Medow Lower Danube. Journal of Wetlands Biodiversity. Istros – Museum of Brăila. I: 23-46.

Conete Denisa, 2011. Cercetări ecologice asupra avifaunei unor lacuri de baraj din zona mijlocie a văii Argeşului. PhD thesis. Institutul de Biologie al Academiei Române Bucureşti. 370 p.

Geacu S., 2009. The wolf populations (Canis lupus L., Mammalia, Carnivora) in Romania and the human impact over the last two centuries. Revue Roumaine de Géographie/Romanian Journal of Geography. 53 (2): 219-231.

Mestecăneanu, A., Gava, R., 2016. A year of ornithological observations on the Vâlcele, Budeasa, Bascov, Piteşti, and Goleşti dam reservoirs from ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Argeş, Oltenia, Studii şi comunicări, Ştiinţele Naturii, Muzeul Olteniei Craiova, 32 (1), 97-109.

Munteanu D., 2005. Păsări. În: Botnariuc N., Tatole V., Cartea roşie a vertebratelor din România. Academia Română. Muzeul de Istorie Naturală “Grigore Antipa”. Bucureşti. 85-172.

Oprea M. A., 2012. Flora şi vegetaţia nisipurilor din nord-vestul României. Studiu sistematic şi ecologic. Rezumatul tezei de doctorat. Universitatea de Vest

„Vasile   Goldiş”   din   Arad.   Facultatea    de   Ştiinţe   ale   Naturii,           

 Inginerie şi Informatică. Arad. 24 p.

Papp T., Fântână C., 2008. Ariile de Importanţă Avifaunistică din România.

Societatea Ornitologică Română şi Grupul Milvus. Târgu-Mureş. 320 p.

***  Lege nr. 407/2006

***Despre schimbările climatice

                ***Legea nr. 231/1947 pentru organizarea economiei vânatului

***Ce este rețeaua NATURA 2000?

***https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2017/04/01/ziua- internationala-a-pasarilor-04-14-31

***2018 pui noi de Ziua Păsărilor în 2018

Copyright © Gabriel Dumitru
Muzeul Judeţean Argeş
Str. Armand Călinescu, nr. 44, Tel/Fax: 0248.212561