Activitatea muzeului in perioada pandemiei Covid-19

ETAPE ALE RESTAURĂRII UNUI OBIECT DE PORȚELAN DESCOPERIT LA MĂNĂSTIREA VIEROȘ (CAMPANIA ARHEOLOGICĂ DIN ANUL 2013)

Anca Pungoi

 

 

 

I. Scurt istoric al Mănăstirii Vieroș.

Ansamblul monahal Vieroș ‒ situat astăzi în cartierul Făget, orașul Mioveni, județul Argeș ‒ este format din biserica mănăstirii, bolnița, corpul de chilii, turnul clopotniță, ziduri de incintă și două construcții al căror rol nu este pe deplin lămurit.

Biserica Mănăstirii Vieroş este ctitoria marelui vornicului Ivaşcu Golescu din anii 1572-1573. În afară de funcţia religioasă, biserica a servit drept necropolă a familiei Golescu, căci dintre cele nouă pietrele tombale care se păstrează astăzi în interior, cinci aparţin acestui neam boieresc: Albu mare-clucer; Irina, soţia acestuia; Stana, mama Vişăi, Gherghina şi Nicula, copiii lui Stroe Leurdeanu.

    Văzând-o deteriorată, la 75 de ani de la edificare, Stroe Leurdeanu, căsătorit cu Vișa din Golești, și-a aplecat atenția asupra acestei ctitorii între anii 1644-1645: „(mănăstirea era ‒ n. n.) veche şi stricată pân multe locuri […], nevoit-am de am dres şi noi şi am adaos, adică cu ziduri şi cu zugrăveala bisericii şi cu moşii”.

În anul 1825 din cauza cutremurelor și a unui incendiu biserica mănăstirii s-a dărâmat, fiind refăcută, între 1827-1834, sub oblăduirea lui Samoil Sinadon. După anul 1863, ca urmare a Legii secularizării averilor mănăstireşti, ansamblul monahal a început să se ruineze, lăcașul servind drept biserică de mir.

În anul 1899 ansamblul mănăstiresc era în ruină. Din fotografiile realizate de Alexandru Paraschivescu, se observă că doar biserica mai păstra încă acoperişul, latura vestică a incintei era puternică ruinată, turnul de poartă se păstra până la nivelul podelei etajului, construcțiile de pe latura sudică se păstrau relativ bine, fiind dezafectate doar acoperișurile. Fântâna, dispusă în afara incintei, în vecinătatea porții de la intrare, era încă în picioare.

Vierosi 1

Ansamblul Mănăstirii Vieroș în anul 1899.

Între anii 1924-1927, biserica mănăstirii a fost restaurată de Comisia Monumentelor Istorice, iar în etapa 1985-1990 i s-a adăugat o turlă pe naos. Tot în această perioadă s-a făcut o nivelare parțială a curții, folosindu-se în mod cu totul neadecvat mijloace mecanice.

Primele cercetări arheologice s-au desfășurat în anul 1990. Acestea au vizat cu precădere interiorul bisericii, iar în exterior, pe latura de la sud, casa egumenească, și au fost efectuate de o echipă de arheologi de la Muzeul Județean Argeș formată din Spiridon Cristocea și Romeo Maschio.

În anii 2012-2013 au fost efectuate cercetări arheologice în curtea fostei mănăstiri, după cum urmează: pe latura de la vest, la casa egumenească din secolul al XVI-lea și la trapeza construită cu banii lui Mareș Bajescu în secolul al XVII-lea; pe latura de la sud, la casa egumenească edificată în secolele XVIII-XIX. Echipa de arheologi de la Muzeul Județean Argeș a fost formată din Spiridon Cristocea, Dragoș Măndescu, Marius Păduraru, Ion Dumitrescu, Romeo Maschio.

Vierosi 2

Ansamblul Mănăstirii Vieroș în prezent.

II. Obiectul restaurat.

Denumirea obiectului: ceașcă

Deținătorul: Muzeul Județean Argeș

Campania arheologică: Vieroş, 2013, cartier Făget, oraşul Mioveni, judeţul Argeș

Epoca: medievală târzie, mijlocul secolului al XVIII –lea, proveniență orientală

Materialul şi tipul de execuție: caolin, turnare, smalț stanifer, cu decor floral pictat cu albastru

Dimensiunile: H -5 cm, DB- 3 cm, DG - 7 cm

 

 

 

 

FOTOGRAFII ÎNAINTE DE RESTAURARE:

Vierosi 3 

 Vierosi 4

 

 

 

 

 

FOTOGRAFIE DIN TIMPUL RESTAURĂRII,

DUPĂ CURĂŢARE ŞI IMPREGNARE:

 Vierosi 5

 Vierosi 6

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

FOTOGRAFIE DUPĂ RESTAURARE (LIPIRE):

Vierosi 7

 

 

BIBLIOGRAFIE:

 

Biblioteca Academiei Române, Ms. rom. 228, f. 230-233;

Spiridon Cristocea, Din trecutul marii boierimi muntene. Marele-vornic Stroe Leurdeanu, Brăila, Editura Istros, 2011.

  Spiridon Cristocea, Romeo Maschio, Cercetările arheologice de la fosta mănăstire Vieroș, județul Argeș, în „Revista Monumentelor Istorice”, LXV, t. 1-2, 1996, p. 16-26.

Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească, vol. II (1501‒1525), întocmit de Ștefan Ștefănescu și Olimpia Diaconescu, Bucureşti, Editura Academiei Române.

Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească 1972; vol. VII (1571‒1575), întocmit de Ștefan Ștefănescu și Olimpia Diaconescu, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1988.

Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească, vol. XXXI (1646), întocmit de Violeta Barbu, Constanţa Ghiţulescu, Andreea Iancu, Gheorghe Lazăr, Oana Rizescu, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2003.

N. Iorga, Inscripții din bisericile României, fascicula I, n-rele 1-764, București, Institutul de Arte Grafice și Editură „Minerva”, 1905.

General Năsturel, Mănăstirea Vieroș, în „Albina”, VIII, nr. 3, 1904, p. 61-70.

Stoica Nicolaescu, Mănăstirea Vieroș din județul Muscel, ctitoria marilor și vitejilor boieri din Golești, București, 1936.

Elie Nicolescu, O vizită la Mănăstirea Vieroșul, la schiturile Valea Mare și Goleșteni (din județul Mușcel), în „Revista Literatura și Arta Română”, VIII, 1904, p. 121-123.

Copyright © Gabriel Dumitru
Muzeul Judeţean Argeş
Str. Armand Călinescu, nr. 44, Tel/Fax: 0248.212561