Secţiile Muzeului > Istorie > Cetatea Poenari 
Cetatea Poenari

1 / 4

Căpăţâneni, comuna Arefu
Program de vizitare: în sezonul estival, luni-duminică , 9.00-18.00
Taxe intare: 5 lei - adulţi; 2 lei - copii, studenţi, pensionari
Taxe filmare: 60 lei - amatori; 1000 lei/ora - profesionişti






Fortificaţie cunoscută şi sub denumirile de "Cetatea lui Vlad Ţepeş" sau "Cetatea lui Negru Vodă", iniţial, nucleul Cetăţii Poenari a fost reprezentat de un turn pe plan pătrat cu laturile având în exterior 8,15-8,50 m, iar în interior 4,30-4,60 m, datat în prima jumătate a secolului al XIV-lea, contemporan întemeietorului Ţării Româneşti, Basarab I (1324-1351/1352).


Ulterior, cel mai târziu în secolul al XV-lea - fază atribuită lui Vlad Ţepeş (1448, 1456-1462, 1476) fiul şi nepotul lui Vlad Dracul, respectiv Mircea cel Bătrân - cetatea a fost extinsă cu o curtină lungă de aproape 60 de m şi lată, în prezent, de 10-15 m, care înconjoară turnul iniţial, devenit donjon, flancată de trei turnuri semicirculare, adosate laturii sudice. Această etapă de extindere a edificiului, a fost consemnată şi de către cronicarul Radu Popescu, potrivit căruia, spre a-i pedepsi pe târgovişteni "că făcuse unui frate al Vladului Vodă un necaz", domnul "au trimis slujători şi în zioa dă Paşte lovindu-i, au prins şi pe bărbaţi şi pă mueri şi feciorii şi featele, împodobiţi fiind, i-au dus la cetatea Poenarii de au lucrat până li s-au spart hainele".


Ridicată de primii Basarabi, cetatea a avut, de-a lungul timpului, o utilizare complexă, servind ca loc de adăpostire a domnilor, a vistieriei ţării, dar şi de temniţă pentru boierii vinovaţi de "hiclenie".


Cedată în 1522, de Radu de la Afumaţi voievozilor Ardealului, în schimbul posesiunilor transilvănene Vinţul de Jos şi Vurpărul, la moartea acestui domn (1529), Cetatea Poenari a revenit Ţării Româneşti, încetându-şi activitatea în a doua jumătate a sec. XVI, după ce Neagu, ultimul pârcălab încercase, fără succes, să obţină stipendii de la braşoveni pentru reparaţii.

Sitemap